Multumim

Nu stiu cum se intampla la alte filme, cand se ajunge la partea de generic dedicata multumirilor. Nu stiu cate sunt de complezenta si cate sunt reale. Cert e ca la noi partea asta ar trebui sa deschida genericul de final, din simplul motiv ca pur si simplu nu am fi reusit sa ajungem aici fara acei oameni pe care ii vom mentiona acolo. Am senzatia ca un simplu “Multumesc” nu este de ajuns pentru a le transmite cat de mult a insemnat pentru noi efortul si ajutorul lor. Al fiecaruia in parte. Raca (pentru drumuri, constructie decor si alte multe lucruri mici si esentiale) Nicu (pentru ca nu am fi avut decorul ridicat altfel), Nea Traian (pentru ca a stat in minus multe grade si a facut ca rigipsul sa devina Tesin), Buzatu (pentru tot), verisorul lui Raca (pentru acelasi decor, chituit perfect J), domnul Traian Tanase (pentru ca s-a tinut intotdeauna de promisiuni, pentru ca l-am stresat cu telefoane si pentru ca am avut toate aprobarile cfr semnate la timp), Codin (pentru ca am avut unde si cum sa facem filmul), domnul Radu Bellu (pentru sfaturi si timp), Dana (pentru ca pana la adanci batraneti o sa creada in tot ce ne trece noua prin cap si o sa incerce mereu sa gaseasca acei oameni care sa ne dea inca un branci), Specia (pentru ca e mereu acolo), Cornelia Popa (pentru un sprijin incredibil venit intr-un moment cheie), Lucian (pentru ca nu a ezitat nicio secunda sa gaseasca solutia problemei noastre) , Liviu Marghidan (pentru ca a inteles situatia si astfel am avut generator), Bogdan (pentru ca a zis “ma si gandeam cand o sa intrebi”), oamenii de la Rigips (pentru ca am avut cu ce sa construim decorul), Boto (pentru ca e Dumbledore si a facut sa se intample totul), Vlad Gliga (pentru ca a fost acolo in momentul in care rugin a simtit ca filmul aproape ca nu mai exista), Videolink (pentru acea camera care ne-a salvat), Ilicevici (pentru ca stiam ca putem conta), Alex (pentru ca are haine cool ca Alex din film), Rasu (mama, care aproape a ajuns in ghiseul din Tesin), oamenii de la Jacobs cu aparatul de cafea (care l-au facut sa mearga pana la urma), Papu (pentru ca avem unde sa multumim acum pe cel mai vesel blog), Peiu (pentru ca o sa aiba grija sa se auda de captivi), Marineci (pentru cele mai tari fotografii), Dodo (pentru ca a avut grija de catei si de Rasu, nu neaparat in aceasta ordine), domnul Dan de la grup (pentru ca nu a spus “nu”), doamna Violeta de la CFR (pentru ca a bifat tot de pe liste fara nicio problema), CFR-ului cu totul, Vlad (colegul Andradei, caruia i-au degerat degetele pe ciocan imbracand gara in beculete). Sigur am scapat pe cineva si-mi cer iertare pentru asta. Ei chiar sunt cei fara de care ar fi fost greu spre foarte greu si chiar imposibil sa se intample totul.

Oana (Rasu)