Filmarea s-a terminat, cum a zis Rugin joi pe la 5 si nu-i venea sa creada. Nici mie nu-mi vine sa cred. Deloc. In timp ce vedeam materialul aveam tot soiul de sentimente confuze, plans cu ras, ganduri amestecate din toti anii astia de cand cu Captivii. Madalina, Cristi, Oxana si Alex au ajuns sa existe si asta mi se pare ireal. Mai mult, sunt fix asa cum ii vedeam noi toate trei. Pana in momentul asta nu exista absolut nicio dezamagire, niciun compromis. Cred ca pana la urma lucrurile s-au echilibrat. Tot ce am simtit acum la final de ianuarie 2010 a sters orice urma din ceea ce am simtit la final de ianuarie 2008, cand undeva intr-un birou de pe la Foisor, ni se stersese orice urma de bucurie si incredere ca vom face filmul asta (asta dupa ce sarisem in sus de fericire ca tocmai castigasem la CNC). Atunci a fost maxim de minus. Acum simt maxim de plus. Si se mai face. Ago si Rugin stiu. Le-am mai spus. Din tot ce am scris noi pana acum, eu una iubesc cel mai mult Captivii. Toate cele 13 variante prin care am trecut in astia 4 ani. Cu si fara zapada. J
Oana (Rasu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu